Zborul meu nu e frant

Iubesc să cânt despre Tine
De când ai suflat viață în mine
De când mi-ai dăltuit aripile frumos
Și le-ai ancorat cu grijă-n Hristos.
Mi-ai cioplit amprentele Tale divine
Și-ai rupt robia iubirii de sine.
Ce har, să trăiesc cu folos,
Departe de lume, ascuns în Hristos.

 /: Mă cuprind palmele-Ți pironite,
Nu vreau harul zadarnic, Părinte!
Viață curge prin sângele sfânt,
Despre el vreau într-una să cânt,
Zborul meu înspre Tin' nu e frânt. :/

Iubesc să ard pentru Tine
De când stropi de cer curg prin mine,
Să torni din făclie în ciobul meu de lut,
Să port chipu-n care m-ai conceput.
Zbor sublim către cer în acorduri divine,
Nimic efemer nu mă poate ține.
Nu-i vis, să te-nalți glorios.
E harul, e crucea, e omul Hristos.

Aș vrea să mă știu tot cu Tine
Când norul de plumb se întinde.
Când nu pot cuprinde taina-Ți cu mintea mea,
Îmi saturi tot golul cu dragostea.
„Ce fac Eu, tu nu poți pricepe acuma”.
Rănile cuielor strigă, într-una,
„E nou ce-am să fac în curând:
O cale, un drum cu izvoare curgând.”