Ai auzit vreodata

Ai auzit vreodată,
Prietene, de Mine,
Pe când în largul lumii
Cutreierai semeţ,
Pe când cu lănci şi scuturi,
Cohortele străine
Te căutau să ceară
Al vieţii tale preţ?

Ai auzit vreodată,
Prietene, de Mine,
Când floarea vieţii tale
Îşi scutura podoaba?
//: Ca să te scap de lanţuri,
De moarte şi ruşine,
Eu am murit pe cruce
În locul tău, Baraba! ://

Eu răspândisem pacea,
Tu semănai furtuna
Şi pe-amândoi mulţimea
Ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră
Alese-atunci minciuna,
Tâlharii cei cu vază
Cerură pe tâlhar.

Puteam să zbor din lume
Sătul de-a ei urgie,
Şi-atunci mulţimea oarbă
Te-ar fi cerut degeaba.
//: Dar M-am gândit la tine,
Privind spre veşnicie,
Şi am murit pe cruce
În locul tău, Baraba! ://

Te chem şi astăzi, vino,
Şi vom străbate norii !
Te-am căutat cu lacrimi
Prin spini şi bolovani !
Dar vremea e târzie,
Mijesc pe dealuri zorii
Şi ceru-ntreg te-aşteaptă
De două mii de ani!

De-ai şti ce neagră-i noaptea,
Şi ce adânc fierbinte
Va fi când suferinţa
Nu va cunoaşte graba,
//: Vei plânge-ntotdeauna
Şi-ţi vei aduce-aminte,
Că am murit pe cruce
În locul tău, Baraba! ://